balanță romană
/ba'lan.ʦə ro'ma.nə/Etimologie
Din balanță + romană.
Definiții
- cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit.
Din balanță + romană.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică